SCUTUL NOSTRU
Sigla Marii Loji Regulare Europa Unită reflectă convingerile şi idealurile noastre ca aspiranţi în Arta regală, aflaţi în căutarea Adevărului şi preocupaţi de transpunerea ordinii divine în viaţa mundană. Deviza (1) înscrisă pe frontispiciu reprezintă însăşi esenţa Doctrinei masonice şi a credinţei noastre, deopotrivă, căci, potrivit Tradiţiei, Sinele individual (2) nu este altceva decât o câtime din Lumina cea mare (3). Ca atare, din moment ce omul este călăuzit de raza divină din sufletul său, noi nu vom căuta dovezi privind existenţa lui Dumnezeu. Înţelepciunea, Iubirea şi Forţa ce se revarsă asupra omului inspiră toate bunele sale intenţii, cuvintele şi faptele sale. Din simbolistică şi ritual, noi ştim, de asemenea, că fărâma de dumnezeire ce sălăşluieşte în om este o expresie a Luminii necreate, omnisciente, omnipotente şi veşnic nepieritoare.
Acest scut care ne reprezintă este împărţit în două domenii distincte, delimitate simbolic prin tradiţionala noastră Riglă masonică având două zeci şi patru de gradaţiuni. Partea de deasupra Riglei este rezervată Spiritului, în timp ce, partea cealaltă simbolizează universul Materiei (4). Spiritul se află în Patrat, în timp ce Materia (Turnul) se află într-un Cerc simbolizat prin rotunjirea de la baza siglei. Pentru a se evidenţia şi mai pregnant sacralitatea întregului demers, raportul dintre partea superioară şi cea inferioară este egal cu Numărul de aur. Totodată, prin poziţionarea inversată (a Spiritului în Patrat şi a Materiei în Cerc) se sugerează o subtilă trimitere către cvadratura cercului – concept ezoteric fundamental ce se referă la eterna întrepătrundere a Spiritului cu Materia.
Sigla noastră este pictată în culorile tari ale curcubeului care, întâmplător sau nu, sunt similare cu cele ale tricolorului nostru drag. Roşu este Focul / Spiritul, elementul activ (uscat, fierbinte, vertical, subtil) iar nuanţa purpurie – cea a hlamidelor regale – sugerează Arta regală, procesul intern specific derulat în Ateliere. Galbenul este Aerul, elementul median, de interfaţă, cel care împrumută din verticalitatea Focului şi din orizontalitatea Apei – Calea de mijloc, a echilibrului şi armoniei. Nuanţa galben strălucitoare – culoarea Aurului şi a Soarelui – reprezintă divinitatea lăuntrică a fiinţei umane şi a umanităţii, în egală măsură. În fine, Albastrul este Apa / Materia, elementul pasiv (umed, rece, orizontal, grosier).
Chiar dacă au fost nominalizate doar trei dintre cele patru elemente fundamentale ale realităţii, pentru evitarea unor neînţelegeri, trebuie menţionată aici codificarea doctrinală formulată de Empedocle potrivit căreia Tetrasomia (5) este indestructibilă. Pentru noi ca iniţiaţi, elementul Pământ este la fel de important ca și celelalte trei elemente citate în text, Pământul fiind interconectat cu acestea prin însăși natura manifestărilor sale. În absenţa probei Pământului, simbolizată prin încercarea la care este supus candidatul în Cabinetul de reflecție, nu poate fi posibilă o iniţiere regulară.
Soarele, dominant în partea de sus a siglei, simbolizează Marele Arhitect al Universului (6) şi, prin poziţionarea sa centrală, preponderenţa Spiritului (7) asupra universului material. A nu se înţeleage că Soarele ar fi însuşi artizanul Creaţiei căci, cum se ştie, acest corp ceresc a fost zămislit şi el, odată cu Luna, tot de către Arhitectul tuturor lumilor, “pentru a lumina Pământul…" şi viaţa oamenilor, deopotrivă. Principiul (8) etern, imuabil şi infinit, posibilitatea totală, cauza cauzelor reprezintă elementul central al doctrinei metafizice. Noi credem cu tărie că doctrina metafizică (9), esenţa Tradiţiei, este un ansamblu de cunoştinţe, principii şi credinţe revelate, de natură pur spirituală şi supraumană. Fie chiar și parțială, renunțarea la acest raționament expus succint mai sus anulează întreaga aură de sacralitate a activităţilor masonice.
La rândul său, litera Yod desenată în chiar centrul Principiului şi, concomitent, în cerculeţul de sus al Compasului are o semnificaţie similară cu cea pe care o conferim Soarelui. În afirmarea regularității noastre, litera Yod este esențială căci, Aïn Sof (Divinitatea) se manifestă prin întruparea în fiinţa umană, cea pe care simbolic o relevă arhetipul numit Arborele sefirotic; deloc întâmplător, Tetragramatonul sacru începe cu litera inefabilă Yod.
Cele trei mai Lumini ale Francmasoneriei – Echerul, Compasul şi Cartea legii sacre sunt ilustrate inedit şi aparent atipic în comparaţie cu reprezentările cunoscute. Totuşi, această aşezare a Compasului peste Echer este una profund tradiţională fiind vizibilă pe multe dintre stemele breslelor de masoni operativi din evul mediu. În plus, poziţionarea pentru care am optat oferă o mai bună evidenţiere a ideii că cele două unelte tradiţional-masonice decurg din Principiul suprem, ca de altfel şi Cartea legii sacre inspirată şi ea de raza divină, cum se poate observa. Mai mult decât atât, Echerul cu Compas deasupra sa formează, împreună cu Rigla, un triunghi dreptunghic sugerând încă o dată Marea Triadă simbolizată pe sigla noastră prin coloristică, aşa cum am arătat. Ar fi fost îndeajuns ca pe Altarul jurămintelor, în loc de Cartea legii sacre pe care o păstrăm deschisă în timpul lucrărilor, să se afle Tablele legii. Prin sacralitatea și universalitatea sa, Decalogul lui Moise este suficient pentru a evoca înălţarea omului, inspirația divină a întregii sale fiinţe, precum și libertatea absolută de conștiință a creaturii alcătuite după chipul și asemănarea Domnului. Cu toate acestea, din respect pentru fratele nostru provenit dintr-o altă spiritualitate, Cartea legii sacre este, pentru noi, doar o denumire generică.
Rigla (10) care împarte scutul are conotaţii speciale în ceea ce priveşte regularitatea în legătură cu care declarăm solemn că o vom transpune, în spiritul şi litera sa, în toate deciziile şi acţiunile noastre. În atare condiţii, scutul proclamă legământul nostru solemn privind respectarea condiţiilor de regularitate aşa cum decurg acestea din Tradiția inițiatică. De precizat aici că identificarea regulei presupune o competenţă specială. În totalitatea lor, aceste precepte (11) pe care noi ne obligăm să le respectăm întocmai alcătuiesc rânduiala noastră. Pe respectarea cu stricteţe a acestora reguli tradiţionale ne fundamentăm noi dreapta credinţă masonică. În spirit, regula (12) trebuie să fie în identică cu ordinea divină şi cu Marele Arhitect al Universului; de aceea, proclamarea unei reguli constituie un atribut esențial al maestrului. Numai un maestru veritabil stăpâneşte raţionamentul iniţiatic şi dispune, totodată, de un mental clarificat, astfel încât să extragă din Principiu, reguli valide, aplicabile la realitatea înconjurătoare. Tradiţia însăşi s-a perpetuat prin regulile astfel stabilite, de-a lungul timpului.
În această viziune, regula exprimă un ansamblu de exigenţe generale, omnivalabile, ele reprezentând cerinţele obiective ce alcătuiesc un cadru unitar şi coerent, menit să favorizeze, să concentreze şi, în final, să garanteze edificarea Templului ideal al umanităţii. Din ştiinţa juridică, ştim că legea trebuie aplicată în litera şi spiritul său. Spiritul legii este chiar Principiul menit să determine structura întregului edificiu conceptual şi procedural şi, în genere, întreaga acţiune pusă în slujba unei reglementări. Aceste condiţionări trebuie să se răsfrângă în mod fractal în toate demersurile subsecvente normei.
Turnul din partea de jos a scutului reprezintă Templul ideal al umanităţii şi, totodată, hotârârea noastră de a dărui lumina acumulată în timpul procesului de elevare spirituală şi de a ne asuma, realizarea descendentă ca pe o misiune nobilă şi sacră. Dintre toate simbolurile prin care se exprimă doctrina masonică, cel mai important, cel mai de preţ şi, de departe, cel mai relevant este Templul ideal al umanităţii. De altfel, spiritualizarea templului este prima şi cea mai proeminentă dintre învăţăturile Francmasoneriei, aceasta fiind veriga ce uneşte diviziunile operative şi speculative ale Ordinului şi le conferă acestora caracterul iniţiatic-sacramental la care noi ţinem atât de mult.
Pe de altă parte, Turnul este un simbol consacrat al Cetății. În plan simbolic, edificarea Templul înseamnă o re-ligare, o restabilire a comuniunii cu divinul. În raport cu Împărăţia lui Dumnezeu (Ierusalimul ceresc aflat la zenit), sanctuarul terestru pe care noi îl clădim se află la nadir, această relaţie justificând întreg repertoriul de simboluri şi expresii alegorice prin care ni se transmite revelaţia privind misiunea noastră, Opus magnum. Aşadar, misiunea fiecăruia dintre noi are două paliere de exprimare, unul individual, ce presupune construirea Templului interior (13) şi celălalt, în plan social, însemnând construirea Templului ideal al umanităţii.
Am zis.
_______________________________
1 În latină, Lumina interioara ne călăuzeşte! Potrivit simbolismului masonic, expresia Lux inens este echivalentă cu Centrul cercului, Camera de mijloc, Forul interior, precum şi cu locul dintre Echer şi Compas unde maestrul mason este poziţionat în momentul consacrării sale.
2 Lumina lăuntrică, Spiritul întrupat în om, Fiul; Sine individual reprezintă o proiecție divină al cărui sens existenţial nu poate fi decât reintegrarea sa în absolut prin identificare cu Sinele suprem.
3 Sinele suprem și absolut – Tatăl; Eu şi Tatăl meu una suntem!, va spune Iisus mărturisind descendenţa-i divină.
4 Ierusalimul terestru – sefira Malkuth (poziţionată la baza Arborelui sefirotic) reprezintă Regatul din Kabbala şi se află în raport simetric-dual cu Ierusalimul Ceresc simbolizat, la rându-i, prin Sefira Kether (Coroana)
5 Unitatea cvadrupla a elementelor fundamentale ce decurg din Eterul hermetic
6 Principiul suprem, Dumnezeu, Matricea divină etc.
7 Elementul subtil, triada de sus a Arborelui sefirotic.
8 Principium însemna cauza cauzelor, element de la care toate celelalte încep să curgă în cascadă, factor generator de efecte, motor inerent al acţiunii şi al consecinţelor.
9 Stiința sacră, filosofia primă şi revelată având ca obiect de studiu realitățile suprasensibile.
10 Simbolizând, în masonerie, regula ce decurge şi aceasta din Principiul suprem prin medierea mentalului uman.
11 Canoane, porunci, pravile, norme, reglementări, landmark-uri etc., generic – reguli.
12 Pe timpul celor cinci călătorii ale calfei, rigla este mutată dintr-o mână în alta, sugerându-se astfel ambivalenţa sa.
13 Trupul omului este un templu al spiritului.