Privind istoria Francmasoneriei

Tradiția masonică se pierde în negura timpului și pare că însoțește lumea în devenirea sa. Cu toate acestea, din perspectiva istoriei, se poate constata că sintagmă s-a impus în dezbateri abia la finele secolului al XIX-lea, atunci când s-a realizat că există o catena aureea a marilor iniţiaţi, filosofi și conducători inspirați. Prin deciziile și acțiunile lor, aceștia au impus modificări de paradigmă şi, astfel, o continuă extindere a conştiinţei și a mentalului colectiv. Așadar, s-ar putea spune că francmasoneria nu este și nici nu trebuie să fie preocupată de trecut sau de viitorul său ci, îndeosebi, de a exista plenar în interiorul clipei efemere, de a fi cu adevărat în prezentul continuu.

Numeroși cercetători mai mult sau mai puțin inițiați se năpustesc asupra evenimentelor de la 1717, concluzionând pripit că de aici începe istoria Francmasoneriei moderne, aceasta cu mari loji, atelierul pe post de maestru spiritual și lipsită de o metodă operativă proprie în ceea ce privește lucrarea lăuntrică pe care o are de parcurs fiecare aspirant în parte. La scurtă vreme, acești cercetători iși dau seama că au intrat într-un labirint imposibil căci, există dovezi certe privind existența unor loji masonice cu mult înainte de momentul menționat, ca să nu mai vorbim despre unele tradiții similare sau asemănătoare care au precedat forma actuală.

Sigur că, teza continuităţii tradiţiei masonice prin transformarea unei structuri iniţiatice în alta nu poate fi demonstrată cu documente; în acelaşi timp, nici teza contrarie, cea potrivit căreea Francmasoneria s-ar fi născut la 1717 nu poate fi temeinic argumentată și susținută. Date fiind toate acestea dar şi pentru că istoria fenomenului scoate la lumină numeroase cazuri în care un ordin iniţiatic nou înfiinţat preia, prin trasvazare, anumite elemente de natură ezoterică din doctrine mai vechi, cei care cercetează Tradiţia noastră operează frecvent cu ipoteze, interpretări şi cu frânturi de adevăr.

În centrul tradiției masonice se află doctrina metafizică având, ca esență, o reprezentare despre Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, Principiul Absolut. Ignorarea sau renunțarea, fie chiar și în parte, la raționamentul expus succint mai sus este de natură să anuleze întreaga aură de sacralitate cu care Ordinul nostru se pogoară maiestuos în contemporaneitate.

Pentru toate aceste considerente, am găsit de cuviință să ne abținem privind formularea de concluzii categorice referitoare la istoria Francmasoneriei. Vom proclama, însă, și vom susține dreptul fiecărui frate de a se informa și de a identifica prin studio personal propria sa convingere în această materie. Ca atare, pe site-ul nostru vom institui o bibliotecă virtuală care să conțină lucrări de referință în această problematic.